descleșta - explicat in DEX

descleșta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCLEȘTÁ, descleștéz, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) desface, a (se) degaja dintr-o strânsoare, dintr-o încleștare. ◊ Expr. (Tranz.) A-i descleșta cuiva fălcile = a face pe cineva să vorbească. (Refl.) A i se descleșta cuiva fălcile = a începe, în sfârșit, să vorbească. 2. A (se) desprinde, a (se) smulge cu greu din locul unde se află fixat. – Des¹- + [în]cleșta.

descleșta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
descleștá (a ~) vb., ind. prez. 3 descleșteáză

descleșta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCLEȘTÁ, descleștez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) desface, a (se) degaja dintr-o strânsoare, dintr-o încleștare. ◊ Expr. (Tranz.) A-i descleșta cuiva fălcile = a face pe cineva să vorbească. (Refl.) A i se descleșta cuiva fălcile = a începe, în sfârșit, să vorbească. 2. A (se) desprinde, a (se) smulge cu greu din locul unde se află fixat. — Pref. des- + [în]cleșta.

descleștà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
descleștà v. a desface ceva încleștat: a descleșta gura.