descleiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCLEIÉRE, descleieri, s. f. Acțiunea de
a (se) descleia și rezultatul ei. ♦ Operație de finisare a țesăturilor prin eliminarea apretului de încleiere aplicat pe firele de urzeală înainte de începerea țeserii. –
V. descleia.descleiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)descleiére s. f.,
g.-d. art. descleiérii; pl. descleiéridescleiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCLEIÉRE, descleieri, s. f. Acțiunea de
a (se) descleia și rezultatul ei. ♦ Operație de finisare a țesăturilor prin eliminarea apretului de încleiere aplicat pe firele de urzeală înainte de țesere. —
V. descleia.