descinge - explicat in DEX

descinge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCÍNGE, descíng, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. ◊ Refl. (Despre cingătoare) I s-a descins centura. [Perf. s. descinséi, part. descíns] – Lat. discingere.

descinge (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
descínge (a ~) (a dezlega) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descíng, 1 pl. descíngem, perf. s. 1 sg. descinséi, 1 pl. descínserăm; conj. prez. 3 să descíngă; ger. descingấnd; part. descíns

descinge (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
descinge v. 1. a scoate din cingătoare sau brâu; 2. a se desface, a se slobozi: iar bărbatul cam slăbia, brâul i se descingea POP. [V. încinge].

descinge (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCÍNGE, descíng, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) dezlega, a(-și) desface, a(-și) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. ◊ Refl. (Despre cingătoare) I s-a descins centura. [Perf. s. descinsei, part. descins] — Lat. discingere.