descinde - explicat in DEX

descinde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCÍNDE, descínd, vb. III. Intranz. 1. A-și avea originea, a se trage din cineva. 2. A se da jos, a coborî. 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a trage (la un hotel, la o gazdă). 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa, a sosi la fața locului în vederea unei investigații sau a unei percheziții. [Perf. s. descinséi, part. descíns] – Din lat. descendere, fr. descendre.

descinde (Dicționar de neologisme, 1986)
DESCÍNDE vb. III. intr. 1. A se trage din cineva, a avea o anumită descendență. 2. A coborî, a se da jos. 3. A se opri pentru un anumit timp undeva. 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa la fața locului pentru a face o investigație. [P.i. descínd, perf.s. -insei, part. -ins. / < lat. descendere, cf. fr. descendre].

descinde (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DESCÍNDE vb. intr. 1. a-și avea originea, a se trage din... 2. a coborî. 3. a se opri pentru un anumit timp undeva. 4. (despre organele forței publice) a se deplasa la fața locului pentru a face o investigație. (< lat. descendere, fr. descendre)

descinde (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
descínde (a ~) (a proveni, a coborî) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descínd, 1 pl. descíndem; conj. prez. 3 să descíndă; ger. descinzấnd; part. descíns

descinde (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
descinde v. a (se) coborî.

descinde (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCÍNDE, descínd, vb. III. Intranz. 1. A-și avea originea, a se trage din cineva. 2. A se da jos, a coborî. 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a fi cazat (la un hotel, la o gazdă). 4. (Despre organele forței publice) A se deplasa, a sosi la fața locului în vederea unei investigații sau a unei percheziții. [Perf. s. descinsei, part. descins] — Din lat. descendere, fr. descendre.