deschizătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCHIZĂTÚRĂ, deschizături, s. f. Loc liber prin care se poate pătrunde în interiorul unui lucru sau prin care se poate vedea. –
Deschide +
suf. -ătură.deschizătură (Dicționaru limbii românești, 1939)deschizătúră f., pl.
ĭ. Spațiŭ deschis:
deschizătura ușiĭ, deschizătura dintre stîlpiĭ poduluĭ.deschizătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deschizătúră s. f.,
g.-d. art. deschizătúrii; pl. deschizătúrideschizătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deschizătură f. loc deschis.
deschizătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCHIZĂTÚRĂ, deschizături, s. f. Loc liber prin care se poate pătrunde în interiorul unui lucru sau prin care se poate vedea. —
Deschide +
suf. -ătură.