deschis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCHÍS, -Ă, deschiși, -se, adj. 1. (Despre uși, porți, capace etc.) Dat la o parte spre a lăsa descoperită o deschizătură.
2. (Despre încăperi, lăzi etc.) Cu ușa sau capacul neînchise sau neîncuiate. ◊
Expr. Aplauze la scenă deschisă = aplauze în timpul desfășurării unui spectacol.
A avea (sau
a ține) casă deschisă = a avea mereu musafiri; a fi primitor. ♦ (Despre vehicule) Neacoperit.
Camion deschis. ♦ (În sintagmele)
Scrisoare deschisă = specie de scrisoare cu conținut polemic, destinată publicității.
Vot deschis sau
alegere deschisă = vot sau alegere pe față, prin ridicare de mâini.
Sedință(sau
adunare)
deschisă = ședință (sau adunare) la care sunt invitate și persoane din afara organizației respective.
3. Fig. (Adesea adverbial) Lipsit de ascunzișuri, de fățărnicie; franc, sincer. ◊
Expr. Deschis la vorbă sau
cu sufletul deschis, cu inima deschisă = sincer, fără ascunzișuri.
Deschis la minte (sau
la cap) = deștept, receptiv.
Cu pieptul deschis = fără teamă, plin de curaj. ♦ (Despre războaie, certuri etc.) Declarat, manifest.
4. (Despre obiecte care se pot închide) Cu marginile (sau cu părțile componente) desfăcute, îndepărtate; care nu mai e împreunat sau strâns.
A lăsa foarfecele deschis. ♦ (Despre ochi) Cu pleoapele ridicate, cu vederea liberă;
fig. care nu doarme, care e treaz, vigilent. ◊
Expr. A avea ochii deschiși = a privi cu multă atenție; a fi vigilent. ♦ (Despre mână) Cu degetele întinse, răsfirate;
fig. darnic. ♦ (Despre brațe) Desfăcut în lături pentru a cuprinde ceva sau pentru a îmbrățișa pe cineva. ♦ (Despre aripi) Desfăcut, întins pentru zbor. ♦ (Despre răni) Care sângerează sau supurează, care nu este vindecat.
5. (Despre terenuri) Neîngrădit, neîmprejmuit;
p. ext. care se întinde pe o mare distanță; (despre drumuri) pe care se poate circula nestingherit, fără obstacole. ◊
Oraș deschis = oraș nefortificat sau neapărat, care, potrivit dreptului internațional, nu poate fi bombardat sau atacat în timp de război.
Port deschis = port în care au acces navele de orice naționalitate.
6. (În sintagmele)
Vocală deschisă = vocală pronunțată cu gura mai deschisă decât în cazul vocalelor închise.
Silabă deschisă = silabă terminată în vocală.
7. (Despre circuite electrice) Care este întrerupt; (despre aparate electrice de conectare) cu contactele separate.
8. (Despre culori) Cu nuanță mai apropiată de alb decât de negru; pal, luminos, clar. [
Var.: (
pop.)
deșchís, -ă adj.] –
V. deschide.deschis (Dicționaru limbii românești, 1939)deschís, -ă adj. adj. Neînchis, desfăcut, descheĭat:
ușă, cutie, haĭnă deschisă. Întins, larg:
cîmp deschis. Fig. Sincer, franc:
om, caracter deschis. Luminos, clar:
ceru e albastru deschis. Bine dispus, senin, nu posomorît:
azĭ eștĭ maĭ deschis la față. Adv. Francamente, sinceramente:
a vorbi deschis.deschis (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deschis a.
1. neînchis:
ușă deschisă; 2. larg:
câmp deschis; 3. fig. sincer, franc:
om deschis; 4. luminos (de față, de coloare):
galben deschis. ║ adv. pe față:
vorbește deschis.deschis (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCHÍS, -Ă, deschiși, -se, adj. 1. (Despre uși, porți, capace etc.) Dat la o parte spre a lăsa descoperită o deschizătură.
2. (Despre încăperi, lăzi etc.) Cu ușa sau capacul neînchise sau neîncuiate. ◊
Expr. Aplauze la scenă deschisă = aplauze în timpul desfășurării unui spectacol.
A avea (sau
a ține)
casă deschisă = a avea mereu musafiri; a fi primitor. ♦ (Despre vehicule) Neacoperit.
Camion deschis. ♦ (În sintagmele)
Scrisoare deschisă = scrisoare cu conținut polemic, destinată publicității.
Vot deschis sau
alegere deschisă = vot sau alegere pe față, prin ridicarea mâinii.
Ședință (sau
adunare)
deschisă = ședință (sau adunare) la care sunt invitate și persoane din afara organizației respective.
3. Fig. (Adesea adverbial) Lipsit de ascunzișuri, de fățărnicie; franc, sincer.
Expr. Deschis la vorbă sau
cu sufletul deschis, cu inima deschisă = sincer, fără ascunzișuri.
Deschis la minte (sau
la cap) = deștept, receptiv.
Cu pieptul deschis = fără teamă, plin de curaj. ♦ (Despre războaie, certuri etc.) Declarat, manifest.
4. (Despre obiecte care se pot închide) Cu marginile (sau cu părțile componente) desfăcute, îndepărtate; care nu mai e îmbinat sau strâns.
A lăsa foarfecele deschis. ♦ (Despre ochi) Cu pleoapele ridicate, cu vederea liberă;
fig. care nu doarme, care e treaz, vigilent. ◊
Expr. A avea ochii deschiși = a privi cu multă atenție; a fi vigilent. ♦ (Despre mână) Cu degetele întinse, răsfirate;
fig. darnic. ♦ (Despre brațe) Desfăcut în lături pentru a cuprinde ceva sau pentru a îmbrățișa pe cineva.** (Despre aripi) Desfăcut, întins pentru zbor. ♦ (Despre răni) Care sângerează sau supurează, care nu este vindecat.
5. (Despre terenuri) Neîngrădit, neîmprejmuit;
p. ext. care se întinde pe o mare distanță; (despre drumuri) pe care se poate circula nestingherit, fără obstacole. ◊
Oraș deschis = oraș nefortificat sau neapărat, care, potrivit dreptului internațional, nu poate fi bombardat sau atacat în timp de război.
Port deschis = port în care au acces navele de orice naționalitate.
6. (În sintagmele)
Vocală deschisă = vocală pronunțată cu maxilarele mai îndepărtate decât în cazul vocalelor închise.
Silabă deschisă = silabă terminată în vocală.
7. (Despre circuite electrice) Care este întrerupt; (despre aparate electrice de conectare) cu contactele separate.
8. (Despre culori) Cu nuanță mai apropiată de alb decât de negru; pal, luminos, clar. [
Var.: (
pop.)
deșchís, -ă adj.] —
V. deschide.