deschizător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCHIZĂTÓR, -OÁRE, deschizători, -oare, subst. 1. S. m. și
f. Persoană care deschide uși, ferestre, lăzi etc. ◊
Deschizător de drumuri = inițiator, inovator.
2. S. n. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic; destupător. –
Deschide +
suf. -ător.