deschizător - explicat in DEX

deschizător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESCHIZĂTÓR, -OÁRE, deschizători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care deschide uși, ferestre, lăzi etc. ◊ Deschizător de drumuri = inițiator, inovator. 2. S. n. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic; destupător. – Deschide + suf. -ător.

deschizător (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
deschizător, deschizătoare s. n. (intl.) șperaclu.

deschizător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deschizătór¹ (persoană) s. m., pl. deschizătóri

deschizător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deschizătór² (instrument) s. n., pl. deschizătoáre

deschizător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
deschizător a. și m. care deschide.

deschizător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESCHIZĂTÓR, -OÁRE, deschizători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care deschide uși, ferestre, lăzi etc. ◊ Deschizător de drumuri = inițiator, inovator. 2. S. n. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic; destupător. — Deschide + suf. -ător.