deschinga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESCHINGÁ, deschíng, vb. I.
Tranz. A scoate sau a slăbi chinga. –
Des1- + [în]
chinga.deschinga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deschingá (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
deschíngădeschinga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESCHINGÁ, deschíng, vb. I.
Tranz. A scoate sau a slăbi chinga. —
Pref. des- + [în]chinga.