derutare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DERUTÁRE, derutări, s. f. Acțiunea de
a deruta și rezultatul ei. –
V. deruta.derutare (Dicționar de neologisme, 1986)DERUTÁRE s.f. Acțiunea de a deruta și rezultatul ei. [<
deruta].
derutare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)derutáre s. f.,
g.-d. art. derutắrii; pl. derutắriderutare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DERUTÁRE, derutări, s. f. Acțiunea de
a deruta și rezultatul ei. —
V. deruta.