derutant - explicat in DEX

derutant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DERUTÁNT, -Ă, derutanți, -te, adj. Care derutează. – Din fr. déroutant.

derutant (Dicționar de neologisme, 1986)
DERUTÁNT, -Ă adj. Care derutează. [Pl. -nți, -nte. / cf. fr. déroutant].

derutant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DERUTÁNT, -Ă adj. care derutează. (< fr. déroutant)

derutant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
derutánt adj. m., pl. derutánți; f. derutántă, pl. derutánte

derutant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DERUTÁNT, -Ă, derutanți, -te, adj. Care derutează. — Din fr. déroutant.