derulator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DERULATÓR, derulatoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru
rebobinarea peliculei cinematografice. –
Derula +
suf. -tor.derulator (Dicționar de neologisme, 1986)DERULATÓR s.n. Dispozitiv folosit la rebobinarea peliculei cinematografice. [<
derula +
-tor].
derulator (Marele dicționar de neologisme, 2000)DERULATÓR s. n. 1. dispozitiv servind pentru derularea și rebobinarea peliculei cinematografice. 2. ansamblu de organe într-un calculator electronic, casetofon etc. care permit reluarea și derularea benzii magnetice; derulor (2). 3. desfășurător de (credite etc.). (< derula + -tor)
derulator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)derulatór s. n.,
pl. derulatoárederulator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DERULATÓR, derulatoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru rebobinarea peliculei cinematografice. —
Derula +
suf. -tor.