derulare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DERULÁRE, derulări, s. f. Acțiunea de
a derula și rezultatul ei. –
V. derula.derulare (Dicționar de neologisme, 1986)DERULÁRE s.f. Acțiunea de a derula și rezultatul ei; derulat. [<
derula].
derulare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deruláre s. f.,
g.-d. art. derulắrii; pl. derulắriderulare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DERULÁRE, derulări, s. f. Acțiunea de
a (se) derula și rezultatul ei. —
V. derula.