derula - explicat in DEX

derula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DERULÁ, deruléz, vb. I. Tranz. 1. A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învârtire în fața ferăstrăului. – Din fr. dérouler.

derula (Dicționar de neologisme, 1986)
DERULÁ vb. I. tr. 1. A desfășura ceva rulat. 2. A tăia furnir dintr-un buștean care se învârtește lent în fața ferăstrăului. / < fr. dérouler].

derula (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DERULÁ vb. I. tr. 1. a desfășura ceva rulat. 2. a tăia furnir dintr-un buștean care se învârtește lent în fața ferăstrăului. 3. a trece în revistă (evenimente etc.) II. tr., refl. (fig.) a (se) desfășura, a se succeda. (< fr. dérouler)

derula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
derulá (a ~) vb., ind. prez. 3 deruleáză

derula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DERULÁ, derulez, vb. I. 1. Tranz. A desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat. 2. Tranz. A tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învârtire în fața fierăstrăului. 3. Refl. (Despre fapte) A se desfășura.— Din fr. dérouler.