derobare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEROBÁRE s. f. Acțiunea de
a se deroba. –
V. deroba.derobare (Dicționar de neologisme, 1986)DEROBÁRE s.f. Faptul de a deroba; sustragere, eschivare. [<
deroba].
derobare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEROBÁRE s. f. Acțiunea de
a se deroba. —
V. deroba.