depăra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPĂRÁ, dépăr, vb. I.
1. Tranz. și
refl. (
Reg.) A(-și) smulge părul de pe cap (de jale, de desperare etc.);
fig. a (se) necăji.
2. (
Fam.) A (se) părui. [
Var.:
dăpărá vb. I] –
Lat. depilare.depăra (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)depărá (-réz, -át), vb. –
1. A smulge părul. –
2. A lua de păr. –
Var. dăpăra. Mr. deapir, dipirare, megl. deapir, dipirari. Lat. dēpῑlāre (P. Papahagi 101; Pușcariu 483; Candrea-Dens., 1329; Pascu, I, 141; Iordan,
Dift., 123; REW 2571);
cf. v. it. dipelare (
calabr. dipilare),
fr. (
dépiler),
sp. (
depilar.) Este dublet al lui
depila, vb. (a îndepărta părul de pe corp),
cf. depilator, s. n. (substanță cu ajutorul căreia se depilează); și omonim al lui
depăra, vb. (a îndepărta, a separa), puțin folosit în
Trans., pe care Drăganu,
Dacor., III, 700, îl consideră reprezentant al
lat. *
de-parāre. Depărare desemnează și o veche uzanță juridică, abandonată a principiului la începutul
sec. XIX și conservată în unele toponime (
Depărați); delimitînd o proprietate, fiii proprietarilor primeau public o pedeapsă constînd în ceea ce indică
vb., cu pretextul de a-i face să-și amintească pentru totdeauna stabilirea delimitării. Presupunem că este etimologie populară, care a confundat probabil rezultatul
rom. al lui *
dēpῑlāre cu
lat. *
dēpalāre „a publica”, formă vulgară de la
palāri, atestată de glosa
depalata „manifestată” (Silos 120); rezultatul normal de la *
dēpalāre este și *
depăra. Cf. Pascu,
Lat., 259. –
Der. depărat, s. n. (tăbăcire, smulgere mecanică a firelor de păr).
depăra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depărá1 (a ~) (
tehn.)
vb.,
ind. prez. 3
depăreázădepăra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depărá2/dăpărá (a ~) (a-și smulge părul) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. dépăr/dápăr, 2
sg. déperi/dáperi, 3
deápără/dápără, 1
pl. depărắm/dăpărắm; conj. prez. 3
să dépere/să dáperedepăra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPĂRÁ, dépăr, vb. I.
1. Tranz. și
refl. (
Reg.) A(-și) smulge părul de pe cap (de jale, de disperare etc.);
fig. a (se) necăji.
2. (
Fam.) A (se) părui. [
Var.:
dăpărá vb. I]. –
Lat. depilare.