depăna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPĂNÁ, deápăn, vb. I.
Tranz. 1. A înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul ori a face firele scul. ◊
Expr. A lua (pe cineva)
la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva). ♦
Fig. A desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc. ◊
Refl. Toată întâmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. 2. Fig. A parcurge (un drum, o distanță). ◊
Expr. (
Intranz.)
A depăna din picioare = a umbla mișcând repede picioarele. [
Prez. ind. și:
dépăn] –
Lat. *depanare.depăna (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)depăná (deápăn, depănát), vb. –
1. A înfășura fire dintr-un scul pe un mosor. –
2. A desfășura, a înșira gînduri etc. –
Mr. deapin, dipinare, megl. depin. Lat. *
dēpēnāre, de la
pānus (Körting 2493; Densusianu,
Filologie, 447; Pușcariu 492; Candrea-Dens., 483; REW 2569; Tiktin; Candrea);
cf. it. dipannare, prov.,
cat. debanar, sp. devanar, port. dobar. Philippide,
Principii, 99, pleca greșit de la
lat. dēpῑlāre. –
Der. depănătoare, s. f. (vîrtelniță);
depănător, s. m. (muncitor specializat în depănat);
depănătură, s. f. (acțiunea de a depăna; cantitate de fir depănat).
depăna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!depăná (a ~) (a înfășura fire textile)
vb.,
ind. prez. 1
sg. dépăn, 2
sg. dépeni, 3
deápănă; conj. prez. 1
sg. să dépăn, 2
sg. să dépeni, 3
să dépenedepănà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)depănà v.
1. a înfășură firul pe ghem sau pe mosor:
țăranca dapănă tortul; 2. fig. a desfășura:
dapănă firul povestei CR. [Lat. *DEPANARE (din PANUS, fir de urzeală depănat)].
depăna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPĂNÁ, dépăn, vb. I.
Tranz. 1. A înfășura firele textile dintr-un scul pe un mosor, pe o țeavă etc. sau de pe un fus într-un scul ori a face firele scul. ◊
Expr. A lua (pe cineva)
la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva). ♦
Fig. A desfășura, a înșira amintiri, gânduri etc. ◊
Refl. Toată întâmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. 2. Fig. A parcurge (un drum, o distanță). ◊
Expr. (
Intranz.)
A depăna din picioare = a umbla mișcând repede picioarele. [
Prez. ind. și:
deápăn] – Lat.
*depanare.