deputăție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPUTĂȚÍE, deputății, s. f. 1. Demnitate, sarcină, funcție de deputat (
1).
2. Delegație de deputați (
2); solie. –
Deputat +
suf. -ie.deputăție (Dicționar de neologisme, 1986)DEPUTĂȚÍE s.f. 1. Demnitate, funcție de deputat.
2. Delegație de deputați; solie. [Gen.
-iei, var.
deputațiune s.f. / <
deputat +
-ie].
deputăție (Dicționaru limbii românești, 1939)*deputățíe f. (d.
deputat).
Fam. Demnitatea de deputat.
deputăție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deputățíe s. f.,
art. deputățía, g.-d. art. deputățíei; pl. deputățíi, art. deputățíiledeputăție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deputăție f. funcțiunea de deputat.
deputăție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPUTĂȚÍE, deputății, s. f. 1. Demnitate, sarcină, funcție de deputat (1).
2. Delegație de deputați (2); solie. —
Deputat +
suf. -ie.