depurativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPURATÍV, -Ă, depurativi, -e, s. n.,
adj. (Substanță) care curăță organismul de substanțele vătămătoare și favorizează eliminarea toxinelor și a produșilor de dezasimilație
2. – Din
fr. dépuratif.depurativ (Dicționar de neologisme, 1986)DEPURATÍV, -Ă adj., s.n. Depurator. [< fr.
dépuratif].
depurativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPURATÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care curăță sângele, favorizând eliminarea toxinelor și a produselor de dezasimilație; depurator. (< fr.
dépuratif)
depurativ (Dicționaru limbii românești, 1939)*depuratív, -ă adj. (mlat.
de-purativus).
Med. Care depurează sângele. S.n.
Un depurativ, un medicament depurativ. – V.
purgativ.depurativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depuratív1 adj. m.,
pl. depuratívi; f. depuratívă, pl. depuratívedepurativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depuratív2 s. n.,
pl. depuratívedepurativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)depurativ a. și n. care purifică sângele.
depurativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPURATÍV, -Ă, depurativi, -e, s. n.,
adj. (Substanță) care favorizează eliminarea toxinelor și a produșilor de dezasimilație
2. — Din
fr. dépuratif.