deprins (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPRÍNS, -Ă, deprinși, -se, adj. Experimentat, învățat, obișnuit. –
V. deprinde.deprins (Dicționaru limbii românești, 1939)depríns, -ă adj. Exercitat, obișnuit:
deprins la muncă, cu munca, deprins a răbda, să rabde.deprins (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deprins a.
1. exersat;
2. obișnuit:
deprins cu lenea.deprins (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPRÍNS, -Ă, deprinși, -se, adj. Experimentat, învățat, obișnuit. —
V. deprinde.