depozițiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPOZIȚIÚNE s. f. v. depoziție.depozițiune (Dicționar de neologisme, 1986)DEPOZIȚIÚNE s.f. v.
depoziție.
depozițiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*depozițiúne f. (lat.
depositio, -ónis. V.
pozițiune). Depunere, dare în păstrare. Scoatere din demnitate:
depozițiunea unuĭ rege. Mărturie în justiție:
a lua depozițiunea unuĭ criminal. – Și
-ițíe și
depúnere.depozițiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPOZIȚIÚNE s. f. v. depoziție.