depozitar - explicat in DEX

depozitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. – Din fr. dépositaire.

depozitar (Dicționar de neologisme, 1986)
DEPOZITÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care primește ceva în depozit, în păstrare. [Cf. it. depositario].

depozitar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEPOZITÁR, -Ă s. m. f. cel care primește ceva în depozit (2). (< fr. dépositaire)

depozitar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*depozitár, -ă a. (lat. depositárius). Care primește în depozit un lucru de la un depunător. Păstrător.

depozitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
depozitár s. m., pl. depozitári

depozitar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
depozitar m. căruia se încredințează un depozit.

depozitar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. 1. Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. 2. Intermediar căruia i se încredințează o marfă pentru vânzare în contul proprietarului.— Din fr. dépositaire.