deplorà - explicat in DEX

deplora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEPLORÁ, deplór, vb. I. Tranz. (Rar) A deplânge. – Din fr. déplorer.

deplora (Dicționar de neologisme, 1986)
DEPLORÁ vb. I. tr. (Rar) A deplânge. [P.i. deplór. / < fr. déplorer, it., lat. deplorare].

deplora (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEPLORÁ vb. tr. a deplânge. (< fr. déplorer, lat. deplorare)

deplora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deplorá (a ~) (de-plo-) vb., ind. prez. 3 deplóră

deplorà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
deplorà v. a regreta mult.

deplora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEPLORÁ, deplór, vb. I. Tranz. A deplânge. — Din fr. déplorer.