deplorabil - explicat in DEX

deplorabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEPLORÁBIL, -Ă, deplorabili, -e, adj. Vrednic de plâns, de compătimit; care produce o impresie penibilă; jalnic, lamentabil. – Din fr. déplorable.

deplorabil (Dicționar de neologisme, 1986)
DEPLORÁBIL, -Ă adj. Vrednic de plâns, de milă; jalnic, lamentabil. [Cf. fr. déplorable].

deplorabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEPLORÁBIL, -Ă adj. vrednic de plâns, de compătimit; jalnic, lamentabil. (< fr. déplorable)

deplorabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*deplorábil, -ă adj. (lat. deplorabilis, dedus din plorabilis). De plîns, jalnic. Regretabil, demn de milă: situațiune deplorabilă. Adv. În mod deplorabil.

deplorabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deplorábil (de-plo-) adj. m., pl. deplorábili; f. deplorábilă, pl. deplorábile

deplorabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
deplorabil a. de plâns.

deplorabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEPLORÁBIL, -Ă, deplorabili, -e, adj. Vrednic de plâns, de compătimit; care produce o impresie penibilă; jalnic, lamentabil. — Din fr. déplorable.