deplorație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPLORÁȚIE, deplorații, s. f. (Rar) Plângere, lamentare, lamentație. ♦ Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. – Din
fr. déploration, lat. deploratio.deplorație (Dicționar de neologisme, 1986)DEPLORÁȚIE s.f. (
Rar) Plângere, lamentare, lamentație. ♦ Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. [Gen.
-iei. / cf. fr.
déploration, lat.
deploratio].
deplorație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPLORÁȚIE s. f. 1. plângere, lamentare. 2. cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. (< fr.
déploration, lat.
deploratio)
deplorație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deploráție (rar)
(de-plo-, -ți-e) s. f.,
art. deploráția (-ți-a), g.-d. art. deploráției; pl. deploráții, art. deploráțiile (-ți-i-)deplorație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPLORÁȚIE, deplorații, s. f. (Rar) Plângere, lamentare, lamentație. ♦ Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. — Din
fr. déploration, lat. deploratio.