depanator - explicat in DEX

depanator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEPANATÓR, depanatori, s. m. Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană². – Depana + suf. -tor.

depanator (Dicționar de neologisme, 1986)
DEPANATÓR s.m. Muncitor care depanează autovehicule, mașini etc. [< depana + -tor].

depanator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEPANATÓR I. s. m. muncitor care depanează autovehicule, mașini etc. II. s. n. depanor. (< depana + -tor)

depanator (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
depanator, depanatori s. m. (glum.) medic.

depanator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
depanatór (reparator) s. m., pl. depanatóri

depanator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEPANATÓR, -OÁRE, depanatori -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană². — Depana + suf. -tor.