depanor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPANÓR, depanoare, s. n. Aparat pentru descoperirea penelor
2 la anumite aparate, mașini etc. – Din
fr. dépanneur.depanor (Dicționar de neologisme, 1986)DEPANÓR s.n. Aparat pentru căutarea și descoperirea penelor unui vehicul etc. [Cf. fr.
dépanneur].
depanor (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEPANÓR s. n. aparat pentru căutarea și descoperirea penelor unui vehicul, ale unui sistem tehnic etc.; depanator (II). (< fr.
dépanneur)
depanor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depanór (aparat)
s. n.,
pl. depanoáredepanor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPANÓR, depanoare, s. n. Aparat pentru descoperirea, penelor
2 la anumite sisteme tehnice, mașini etc. — Din
fr. dépanneur.