depănușător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEPĂNUȘĂTÓR, depănușătoare, s. n. Mașină pentru desfacerea pănușilor de pe știuleții de porumb. –
Depănușa +
suf. -tor.depănușător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)depănușătór s. n.,
pl. depănușătoáredepănușător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEPĂNUȘĂTOR, depănușătoare, s. n. Mașină pentru desfacerea pănușilor de pe știuleții de porumb. —
Depănușa +
suf. -tor.