denumì - explicat in DEX

denumi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DENUMÍ, denumesc, vb. IV. Tranz. A da nume unei ființe sau unui lucru; a numi. ♦ (Înv.) A desemna. – De⁴ + numi (după fr. dénommer).

denumi (Dicționar de neologisme, 1986)
DENUMÍ vb. IV. tr. A numi. [P.i. -mesc. / < de- + numi, după fr. dénommer].

denumi (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DENUMÍ vb. tr. a numi. (după fr. dénommer)

denumi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
denumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. denumésc, imperf. 3 sg. denumeá; conj. prez. 3 să denumeáscă

denumi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DENUMÍ, denumesc, vb. IV. Tranz. A da nume unei ființe sau unui lucru; a numi. ♦ (Înv.) A desemna. — Din fr. dénommer (după nume).

denumì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
denumì v. a desemna cu un nume.