denudație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DENUDÁȚIE, denudații, s. f. 1. Proces complex de nivelare a scoarței terestre, sub acțiunea agenților geografici externi, prin dezagregarea, alterarea și erodarea rocilor, îndepărtarea materialelor rezultate și acumularea lor ulterioară în regiuni mai joase; denudare.
2. Stare a unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. – Din
fr. dénudation, lat. denudatio.