denumire - explicat in DEX

denumire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DENUMÍRE, denumiri, s. f. Faptul de a denumi; numire. ♦ Nume dat unei ființe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. – V. denumi.

denumire (Dicționar de neologisme, 1986)
DENUMÍRE s.f. Faptul de a denumi; denominație. ♦ Nume; cuvânt cu care numim ceva. [< denumi].

denumire (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DENUMÍRE s. f. faptul de a denumi; denominație. ◊ nume dat unei ființe, unui lucru sau fenomen; cuvânt care denumește ceva. (< denumi)

denumire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
denumíre s. f., g.-d. art. denumírii; pl. denumíri

denumire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DENUMÍRE, denumiri, s. f. Faptul de a denumi; numire. ♦ Nume dat unei ființe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. ♦ Element obligatoriu (alături de sediu) de identificare a unei persoane juridice (firme). — V. denumi.