dentiță - explicat in DEX

dentiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DENTÍȚĂ, dentițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene și cu fructe achene cu câte doi dinți, care crește în locuri umede (Bidens tripartitus). – Cf. dinte.

dentiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dentíță s. f., g.-d. art. dentíței; pl. dentíțe

dentiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DENTÍȚĂ, dentițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene și cu fructe achene cu câte doi dinți, care crește în locuri umede (Bidens tripartitus). — Cf. dinte.