dentar - explicat in DEX

dentar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DENTÁR, -Ă, dentari, -e, adj. 1. De dinte, al dinților, privitor la dinți. 2. De dentist, care aparține dentistului, privitor la dentist. – Din fr. dentaire, lat. dentarius.

dentar (Dicționar de neologisme, 1986)
DENTÁR, -Ă adj. 1. De dinte, al dinților. 2. De dentist, privitor la dentist. [Cf. fr. dentaire, lat. dentarius].

dentar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DENTÁR, -Ă adj. 1. referitor la dinți, al dinților. 2. referitor la dentist. (< fr. dentaire, lat. dentarius)

dentar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*dentár, -ă adj. (lat. dentarius). Anat. Relativ la dințĭ: nerv dentar, pulpă dentară, medicina dentară.

dentar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dentár (privitor la dinți) adj. m., pl. dentári; f. dentáră, pl. dentáre

dentar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dentar a. privitor la dinți: bulb dentar.

dentar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DENTÁR, -Ă, dentari, -e, adj. 1. De dinte, al dinților, privitor la dinți. 2. De dentist, care aparține dentistului, privitor la dentist. — Din fr. dentaire, lat. dentarius.