dentițiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DENTIȚIÚNE s. f. v. dentiție.dentițiune (Dicționar de neologisme, 1986)DENTIȚIÚNE s.f. v.
dentiție.
dentițiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*dentițiúne f. (lat.
dentitio, -ónis). Ieșirea naturală a dinților. Totalitatea dinților, dentură:
dentițiunea copiilor se schimbă începînd de la șapte anĭ.dentițiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dentițiune f. formarea și ieșirea naturală a dinților.
dentițiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DENTIȚIÚNE s. f. v. dentiție.