dentală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DENTÁLĂ, dentale, adj.f. (În sintagma)
Consoană dentală (și substantivat,
f.) = consoană care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau inferiori. – Din
fr. dental.dentală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dentálă s. f.,
g.-d. art. dentálei; pl. dentále