denigrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DENIGRÁRE, denigrări, s. f. Acțiunea de
a denigra și rezultatul ei; ponegrire, defăimare, discreditare. –
V. denigra.denigrare (Dicționar de neologisme, 1986)DENIGRÁRE s.f. Acțiunea de a denigra și rezultatul ei; defăimare; discreditare. [<
denigra].
denigrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)denigráre (-ni-gra-) s. f.,
g.-d. art. denigrắrii; pl. denigrắridenigrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DENIGRÁRE, denigrări, s. f. Acțiunea de
a denigra și rezultatul ei; ponegrire, defăimare, discreditare. —
V. denigra.