denigrator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DENIGRATÓR, -OÁRE, denigratori, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care denigrează, prin care se denigrează.
2. S. m. și
f. Persoană care denigrează. – Din
lat. denigrator, -oris, it. denigratore.denigrator (Dicționar de neologisme, 1986)DENIGRATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care denigrează; denigrant. [Cf. fr.
dénigreur, lat.
denigrator].
denigrator (Marele dicționar de neologisme, 2000)DENIGRATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care denigrează. (< lat.
denigrator, it.
denigratore)
denigrator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)denigratór (-ni-gra-) adj. m.,
s. m.,
pl. denigratóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. denigratoáredenigrator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DENIGRATÓR, -OÁRE, denigratori, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care denigrează, prin care se denigrează.
2. S. m. și
f. Persoană care denigrează. —
Din lat. denigrator, it. denigratore.