denigra - explicat in DEX

denigra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DENIGRÁ, denigrez, vb. I. Tranz. A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita. – Din fr. dénigrer, lat. denigrare.

denigra (Dicționar de neologisme, 1986)
DENIGRÁ vb. I. tr. A ponegri, a defăima. [< fr. dénigrer, it., lat. denigrare].

denigra (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DENIGRÁ vb. tr. a ponegri, a defăima, a discredita. (< fr. dénigrer, lat. denigrare)

denigra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
denigrá (a ~) (-ni-gra) vb., ind. prez. 3 denigreáză

denigra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DENIGRÁ, denigrez, vb. I. Tranz. A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita. — Din fr. dénigrer, lat. denigrare.

denigrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
denigrà v. a înnegri cuiva reputațiunea.