denaturant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DENATURÁNT, -Ă, denaturanți, -te, adj.,
s. n. (Substanță) folosită pentru
denaturarea unui produs. – Din
fr. dénaturant.denaturant (Dicționar de neologisme, 1986)DENATURÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță) care denaturează (un produs etc.). [Cf. fr.
dénaturant].
denaturant (Marele dicționar de neologisme, 2000)DENATURÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care, adăugată unui produs, îi denaturează proprietățile inițiale. (< fr.
dénaturant)
denaturant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)denaturánt1 adj. m.,
pl. denaturánți; f. denaturántă, pl. denaturántedenaturant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)denaturánt2 s. m.,
pl. denaturánțidenaturant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DENATURÁNT, -Ă, denaturanți, -te, adj.,
s. n. (Substanță) folosită pentru denaturarea unui produs. — Din
fr. dénaturant.