denaturare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DENATURÁRE, denaturări, s. f. Acțiunea de
a denatura și rezultatul ei. –
V. denatura.denaturare (Dicționar de neologisme, 1986)DENATURÁRE s,f, Acțiunea de a denatura. ♦ Schimbare intenționată a înțelesului, a naturii sau a caracterului unor cuvinte, idei, fapte etc.; deformare, falsificare. ♦ Realizare a unui produs impropriu destinației inițiale prin adăugarea unei cantități oarecare dintr-o substanță străină. [<
denatura].
denaturare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)denaturáre s. f.,
g.-d. art. denaturắrii; pl. denaturắridenaturare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DENATURÁRE, denaturări, s. f. Acțiunea de
a denatura și rezultatul ei. —
V. denatura.