demoralizare - explicat in DEX

demoralizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEMORALIZÁRE, demoralizări, s. f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare, deprimare; demoralizație. 2. (Înv.) Imoralitate, desfrâu, corupție. – V. demoraliza.

demoralizare (Dicționar de neologisme, 1986)
DEMORALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) demoraliza și rezultatul ei; stare de descurajare, demobilizare, depresiune, demoralizație. [< demoraliza].

demoralizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
demoralizáre s. f., g.-d. art. demoralizắrii

demoralizare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
demoralizare f. acțiunea de a demoraliza și starea celui demoralizat.

demoralizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEMORALIZÁRE s. f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare, deprimare; demoralizație. 2. (Înv.) Imoralitate, desfrâu, corupție. — V. demoraliza.