demoralizator - explicat in DEX

demoralizator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEMORALIZATÓR, -OÁRE, demoralizatori, -oare, adj. Care demoralizează; demoralizant. – Din fr. démoralisateur.

demoralizator (Dicționar de neologisme, 1986)
DEMORALIZATÓR, -OÁRE adj. Demoralizant. [Cf. fr. démoralisateur].

demoralizator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEMORALIZATÓR, -OÁRE adj. demoralizant. (< fr. démoralisateur)

demoralizator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
demoralizatór adj. m., pl. demoralizatóri; f. sg. și pl. demoralizatoáre

demoralizator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
demoralizator a. și m. care demoralizează.

demoralizator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEMORALIZATÓR, -OÁRE, demoralizatori, -oare, adj. Care demoralizează; demoralizant. — Din fr. démoralisateur.