demoralizant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMORALIZÁNT, -Ă, demoralizanți, -te, adj. Care demoralizează; deprimant, demoralizator, descurajator. – Din
fr. démoralisant.demoralizant (Dicționar de neologisme, 1986)DEMORALIZÁNT, -Ă adj. Care demoralizează; deprimant. [Pl.
-nți, -te. / cf. fr.
démoralisant].
demoralizant (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMORALIZÁNT, -Ă adj. care demoralizează; demoralizator. (< fr.
démoralisant)
demoralizant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demoralizánt adj. m.,
pl. demoralizánți; f. demoralizántă, pl. demoralizántedemoralizant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMORALIZÁNT, -Ă, demoralizanți, -te, adj. Care demoralizează; descurajant, deprimant. — Din
fr. démoralisant.