demontare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMONTÁRE, demontări, s. f. Acțiunea de
a demonta și rezultatul ei; demontat. –
V. demonta.demontare (Dicționar de neologisme, 1986)DEMONTÁRE s.f. Acțiunea de a demonta și rezultatul ei; demontat. [<
demonta].
demontare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demontáre s. f.,
g.-d. art. demontắrii; pl. demontắridemontare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMONTÁRE, demontări, s. f. Acțiunea de
a demonta și rezultatul ei. —
V. demonta.