demonta - explicat in DEX

demonta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEMONTÁ, demontez, vb. I. Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente. ♦ Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. – Din fr. démonter.

demonta (Dicționar de neologisme, 1986)
DEMONTÁ vb. I. tr. A desface, a descompune (un mecanism, o mașină etc.) în părțile componente. ♦ (Fig.) A descuraja, a dezorienta (pe cineva). [< fr. démonter].

demonta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEMONTÁ vb. tr. 1. a desface, a descompune (un mecanism, o mașină) în piesele componente. 2. (fig.) a descuraja, a dezorienta (pe cineva). (< fr. démonter)

demonta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
demontá (a ~) vb., ind. prez. 3 demonteáză

demonta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEMONTÁ, demontez, vb. I. Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente. ♦ Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. — Din fr. démonter.

demontà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
demontà v. a desface bucățile ce compun un mecanism: a demonta o pendulă.