demonta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMONTÁ, demontez, vb. I.
Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente. ♦
Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. – Din
fr. démonter.demonta (Dicționar de neologisme, 1986)DEMONTÁ vb. I. tr. A desface, a descompune (un mecanism, o mașină etc.) în părțile componente. ♦ (
Fig.) A descuraja, a dezorienta (pe cineva). [< fr.
démonter].
demonta (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMONTÁ vb. tr. 1. a desface, a descompune (un mecanism, o mașină) în piesele componente. 2. (fig.) a descuraja, a dezorienta (pe cineva). (< fr.
démonter)
demonta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demontá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
demonteázădemonta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMONTÁ, demontez, vb. I.
Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente. ♦
Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. — Din
fr. démonter.demontà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)demontà v. a desface bucățile ce compun un mecanism:
a demonta o pendulă.