democrație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMOCRAȚÍE, democrații, s. f. Formă de organizare și de conducere a unei societăți, în care poporul își exercită (direct sau indirect) puterea. – Din
fr. démocratie.democrație (Dicționar de neologisme, 1986)DEMOCRAȚÍE s.f. Formă de organizare și conducere politică a societății în care puterea supremă este exercitată de popor. [Gen.
-iei, var.
democrațiune s.f. / < fr.
démocratie, it.
democrazia, cf. gr.
demokratia <
demos – popor,
kratos – putere].
democrație (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)democrațíe (democrațíi), s. f. – Formă de organizare și conducere a unei societăți în care poporul își exercită direct puterea.
Fr. démocratie, și înainte (
sec. XVIII) din
gr. δημοϰρατεία (Ga'ldi 172). –
Der. (din
fr.)
democrat, adj.;
democratic, adj.;
democratiza, vb.democrație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMOCRAȚÍE s. f. formă de organizare politică a societății care proclamă principiul deținerii puterii de către popor. ◊ ~ sclavagistă = tip de democrație în care puterea era exercitată de stăpânii de sclavi; ~ burgheză = formă specifică orânduirii capitaliste, prin care se încearcă să se asigure libertatea și egalitatea generală a cetățenilor în fața legilor; ~ populară = formă de democrație apărută într-o serie de țări din Europa și Asia, după cel de-al doilea război mondial, în care puterea aparține clasei muncitoare în alianță cu țărănimea și alte categorii de oameni ai muncii; ~ internă de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit căruia toți membrii săi ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului și de viața internă de partid; ~ economică = democrație care presupune participarea sistematică directă sau prin reprezentanți (inclusiv manageri), liber și expres aleși ai poporului, la conducerea și realizarea procesului de producție, repartiție și schimb la toate nivelurile economiei. (< fr.
démocratie, gr.
demokratia)
democrație (Dicționaru limbii românești, 1939)*democrațíe f. (vgr.
demokratía, d.
demos, popor și
kratos, putere. V.
aristocrație). Societate în care guvernează poporu întreg:
Pericle organiză democrația la Atena. Poporu, clasele populare. – Democrația poate deveni ușor demagogie, ceĭa ce se întîmplă și des. Ia trebuie să fie posibilitatea de a da fie-căruĭa locu care i se cuvine după muncă (merit, valoare).
democrație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)democrațíe (-mo-cra-) s. f.,
art. democrațía, g.-d. art. democrațíei; pl. democrațíi, art. democrațíiledemocrație (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)democrație f. guvern în care poporul e suveran:
Franța modernă e o democrație.democrație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMOCRAȚÍE, democrații, s. f. Formă de guvernare în care supremația aparține poporului — Din
fr. démocratie.