demobilizator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMOBILIZATÓR, -OÁRE, demobilizatori, -oare, adj. Care demobilizează (
2); descurajant. –
Demobiliza +
suf. -tor.demobilizator (Dicționar de neologisme, 1986)DEMOBILIZATÓR, -OÁRE adj. Care demobilizează (
2); descurajant. [<
demobiliza +
-tor].
demobilizator (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMOBILIZATÓR, -OÁRE adj. care demobilizează (2); descurajant. (< fr.
démobilisateur)
demobilizator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demobilizatór adj. m.,
pl. demobilizatóri; f. sg. și
pl. demobilizatoáredemobilizator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMOBILIZATÓR, -OÁRE, demobilizatori, -oare, adj. Care demobilizează (
2); descurajant. —
Demobiliza +
suf. -tor.