demisionà - explicat in DEX

demisiona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEMISIONÁ, demisionéz, vb. I. Intranz. A-și prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionner.

demisiona (Dicționar de neologisme, 1986)
DEMISIONÁ vb. I. intr. A-și da demisia. [Pron. -si-o-, var. dimisiona vb. I. / < fr. démissionner].

demisiona (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEMISIONÁ vb. intr. a-și da demisia. (< fr. démissionner)

demisiona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
demisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 demisioneáză

demisiona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEMISIONÁ, demisionez, vb. I. Intranz. A-și prezenta demisia. [Pr.: -si-o-] — Din fr. démissionner.

demisionà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
demisionà v. a renunța la o demnitate, a ieși din o funcțiune.