demisie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEMÍSIE, demisii, s. f. Act, cerere (scrisă) prin care un salariat, un demnitar se retrage dintr-o funcție, dintr-o slujbă etc. [
Var.: (
înv.)
dimísie s. f.] – Din
fr. démission.demisie (Dicționar de neologisme, 1986)DEMÍSIE s.f. Act prin care cineva renunță (de bunăvoie) la o funcție, la o demnitate etc. [Gen.
-iei, var.
demisiune, dimisie s.f. / cf. fr.
démission, lat.
demissio – îndepărtare].
demisie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEMÍSIE s. f. act prin care cineva renunță la o funcție, la o demnitate etc. (< fr.
démission, lat.
demissio)
demisie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)demísie (-si-e) s. f.,
art. demísia (-si-a), g.-d. art. demísiei; pl. demísii, art. demísiile (-si-i-)demisie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEMÍSIE, demisii, s. f. Act, cerere (scrisă) prin care un salariat, un demnitar se retrage dintr-o funcție, dintr-o slujbă etc. [
Var.: (
înv.)
dimísie s. f.] — Din
fr. démission.